Frezarea periferică implică utilizarea unei freze cu dinți pe marginile sale pentru a îndepărta materialul din piesă în timp ce freza se rotește. Aceasta este una dintre cele mai frecvente operații de frezare și poate crea suprafețe plane, contururi complexe și caneluri.
Frezarea frontală presupune folosirea unei freze cu marginea frontală pentru a îndepărta materialul într-o mișcare de sus în jos. Această operație este utilă pentru a crea caneluri adânci, precum și pentru finisarea fețelor verticale ale unei piese.
Frezarea de tasare implică prelucrarea materialului dintr-un unghi înclinat față de suprafața piesei. Aceasta este utilizată pentru a crea suprafețe înclinate sau pentru a reduce grosimea unei părți a piesei.
Frezarea cu contur presupune urmărirea unui contur predefinit sau a unei căi în timpul prelucrării. Aceasta poate fi utilizată pentru a crea piese cu forme complexe și precise, cum ar fi modele sau piese cu geometrii intricate.
Această operație este folosită pentru a obține suprafețe perfect plane pe piese. O freză cu marginea plată este utilizată pentru a îndepărta materialul de pe suprafața piesei, astfel încât să fie realizată o planeitate exactă.
Frezarea de finisare este folosită pentru a îmbunătăți finisajul suprafețelor prelucrate anterior. Frezele de finisare au tăișuri mai fine și pot obține calități de suprafață superioare, precum și dimensiuni mai precise.
